REVISTA CELOR PATRU ANOTIMPURI ,,QUATTRO S”

ISSN 2457 – 5240

ISSN-L 2457 - 5240

COLECTIVUL DE REDACȚIE:

COORDONATORI:

Educatoare MUNTEANU GHEORGHIȚA - Școala Gimnazială Broșteni, Mehedinți

Profesor învățământ primar PETCU GABRIELA - Școala Gimnazială Broșteni, Mehedinți

Profesor învățământ primar POPESCU GHEORGHIȚA - Școala Gimnazială Broșteni, Mehedinți

Pentru edițiile viitoare așteptăm colaboratori. Adresa de email brosteniscoala@gmail.com

MOTTO:

,, Viitorul aparține celor care cred în frumusețea

propriilor vise”

Eleanor Roosevelt

Cuprins:

Din activitatea noastră în această iarnă

Eminescu - 15 ianuarie

Glume Anecdote Bancuri

JOC DE FRAZE CA-N POVEȘTI - Moş Ion Roată şi Unirea

Matematica iarna - clasa a IV-a

O POVESTE ADEVĂRATĂ

Educaţie pentru viaţă

Elevii școlii noastre au participat la proiectul european POSDRU ,,Educaţie pentru viaţă,, cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

La 27 noiembrie, sub îndrumarea profesorului de istorie JIANU GHEORGHE COSMIN, elevii Școlii Gimnaziale Broșteni, precum și Primăria Broșteni au depus câte o coroană de flori la Monumentul eroilor din centrul comunei, au prezentat un montaj literar artistic, cântece patriotice și dansuri. În deschidere, dl. profesor Jianu Cosmin, face o deosebită prezentare a evenimentelor și a frământărilor pentru unitate ale românilor, de-a lungul istoriei. Evenimentul a fost dedicat Zilei Naționale a României,
1 Decembrie.

Serbare de Crăciun

Eminescu 15 ianuarie: 166 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu.
În fiecare an, pe data de 15 ianuarie, Mihai Eminescu, „Luceafărul poeziei românești” ajunge la inimile celor care îl omagiază. Anul acesta se împlinesc 166 de ani de la nașterea celui mai mare poet român, care, chiar dacă îl trecem cu vederea de-a lungul anului, se face simțit prin poemele cunoscute. Are cel mai lung poem de dragoste, „Luceafărul” și a descris copilăria pe care a petrecut-o la Botoșani și Ipotești în versuri. Nu este român care la școală nu a învățat măcar o poezie de Eminescu sau vreun îndrăgostit care nu a putut alege vreun poem al poetului, pe care să-l recite iubitei.
Printre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu amintim „Somnoroase păsărele”, „Floare albastră”, „Luceafărul”, „Scrisoarea I” „Scrisoarea II”, „Scrisoarea III”, „Scrisoarea IV”, „Lacul”, „Revedere”, „Pe lângă plopii fără soț”, dar și altele care cu siguranță au rămas în memoria oricărui iubitor de poezie și nu numai.
Și noi suntem poeți!

Lui Eminescu Avea la răstimpuri Un sentiment ciudat El n-a mai fost văzut de mult Dar starea lui ni s-a păstrat. A fost odată un visător Lucceafăr, Mereu îndrăgostit, Şi lumii, cu talent fără egal s-a dovedit... Apoi a strălucit... Eminescu e un sfânt Peste codru, el stăpân Purtătorul de cuvânt Al poporului român. Savu Narcisa-Camelia Şcoală Gimnazială Broşteni Clasa a IV-a	Eminescu A fost odată ca-n poveşti Un poet nemuritor Mihai, născut în Ipoteşti Lueafăr al poeziei româneşti Poezii multe a compus, Opere cu feţi –frumoşi Pentru copiii voioşi. Cațan Alexandra Şcoală Gimnazială Broşteni Clasa a IV-a	IARNA Sunt iarna mult dorită Sunt iarna aşteptată Că eu aduc, copii, Destule bucurii . Aduc fără de veste Zăpadă ca-n poveste. L-aduc pe Moş Crăciun Aşa ca şi acum Aduc doar bucurii Pentru dragii de copii. Gîrjoabă Miruna Mihaela Şcoală Gimnazială Broşteni Clasa a IV-a
Aici poți asculta câteva melodii frumoase pe versurile lui Mihai Eminescu

Glume Anecdote Bancuri

Profesoara :

- Mihai, iţi adresez o singură întrebare; dacă ştii, primeşti nota 10; dacă nu, ai nota 4. Primeşti?
- Da, doamna profesoară.
- Unde e Australia?
- Acolo, răspunde elevul.
- Unde acolo?
- Asta e deja o altă întrebare.

Ce studiezi acolo?

- Geografia.
- Poţi să-mi spui unde se află Brazilia?
- La pagina 75…

Nouă întrebări deştepte:

1. De ce "prescurtare" este un cuvânt aşa lung ?
2. De ce soldaţii Kamikaze purtau o cască ?
3. De ce se sterilizează acele cu care se fac injecţiile condamnaţilor la moarte?
4. Care este sinonimul cuvântului "sinonim" ?
5. Dacă nimic nu se lipeşte de teflon, cum e lipit teflonul de tigaie ?
6. De ce localurile deschise non-stop au încuietori ?
7. Adam avea buric ?
8. Dacă o pisică pică mereu în picioare şi o bucată de pâine cu unt cade mereu pe partea unsă, ce se întâmplă dacă legăm o felie de pâine unsă cu unt de spatele unei pisici şi o aruncăm pe fereastră ?
9. Când o maşină merge, aerul din interiorul pneului se învârte ?

Ţi-am citit lucrarea de control. Foarte bună, dar e identică cu a colegului tău de bancă. Ce concluzie să trag de aici? întrebă profesorul.

- Că şi lucrarea lui este foarte bună.

După ce un elev nu a reuşit să răspundă la nici o întrebare, profesorul îi spuse:

- Tinere, nota pe care ţi-o pot da este doar una şi începe cu litera P. Ştii care este?
- PINCI, domnule profesor, PINCI!

Notele tale cer o bătaie zdravănă! zise tatăl.

- Treaba ta, ai grijă!; profu’ de mate e campion la karate!

Culmi

1. Culmea geloziei: să fi gelos pe soare că iţi arde prietena.
2. Culmea tinichigeriei: să înveleşti casa cu tabla înmulţirii.
3. Culmea şovăielii: să ezit, să nu ezit…
4. Culmea ceasului deşteptător: să sune ocupat…
5. Culmea curajului: să sari de pe un bloc de desen!
6. Culmea înotului: cu o mână să înoţi, cu cealaltă să dai din picioare.
7. Culmea culmilor: să aibă purecii păduchi.
8. Culmea politeţii: să baţi la uşă şi când ieşi.
9. Culmea aglomeraţiei: să meargă şoferul autobuzului pe scară.
10. Culmea cruzimii: să-ţi omori timpul.
11. Culmea vaccinării: să vaccinezi braţele Dunării.
12. Culmea geografiei: să te joci cu cercul polar.
13. Culmea bogăţiei: să-ţi cumperi şi la ochelari lentilă de termopan!

Gigel vine de la şcoală:

- Tată, am luat un 4 la matematică.
Pleosc, trosc. Tatăl îl bate măr.
A doua zi, iar:
- Tată, am luat un 4 la fizică!
Jap, pleosc, trosc. Tatăl iar îl bate măr.
A treia zi, Gigel, bucuros:
- Tată, am luat un 10 la muzică!
Jap, pleosc, trosc. Tatăl iar îl bate măr.
- Bine tată, dar am luat un 10!
- După ce că nu înveţi, îţi mai arde şi de cântat!

La examen studentul trage un bilet – nu ştie. Trage alt bilet – nimic. Al treilea – aceiaşi situaţie. În acelaşi mod al patrulea, al cincilea… Profesorul îi cere carnetul de note şi-i trece nota cinci.

Ceilalţi studenţi sunt indignaţi:
- Cu ce ocazie?
- Cum cu ce ocazie? - îi lămureşte profesorul; felul în care caută înseamnă că ştie el ceva.

Tăticule, mai ţii minte când mi-ai povestit că ai rămas corigent la istorie?

- Da, şi ce-i cu asta?
- Mă gândesc că istoria se repetă.

Într-un spital de nebuni, doctorul întrebă un pacient:

- Ce faci aici, aşa concentrat?
- Scriu o scrisoare.
- Cui?
- Mie.
- Şi ce scrie în ea?
- Nu ştiu! Mâine o primesc.

Ionuţ, de ce nu scrii?

- Eu nu are creion, doamna profesoară.
- Nu e corect să spui "eu nu are creion". Fii atent, se pronunţă astfel: "eu nu am creion, tu nu ai creion, el nu are creion, noi nu avem creioane…"
- Dar cine dracu' a furat toate creioanele?

Ionuţ, ce aţi făcut azi la şcoală?

- Am avut oră de chimie şi am făcut o bombă.
- Şi mâine ce o să faceţi la școală?
- Care școală?

La ora de istorie, la lucrare se cere să se numească unsprezece mari personalităţi.

La sfârşitul orei, profesoara:
- Ionuţ, tu de ce nu ai predat încă lucrarea ?
- Doamna profesoară, nu ştiu pe cine să pun pe post de mijlocaş central.…

Noaptea aceasta va fi un fenomen natural foarte interesant - o eclipsă totală de lună.

Să nu uitaţi şi să urmăriţi la ora nouă şi jumătate - spune profesoara.
Vali din ultima bancă întreabă:
- Pe ce canal?

O profesoară nouă încearcă să predea lecţii de psihologie unor elevi. Ea intră în clasă spunând:

- Cine crede că e prost, să se ridice în picioare!
După câteva secunde, se ridică în picioare Marius.
Profesoara i se adresează:
- Tu de ce crezi că eşti prost?
- Nu sunt prost, doamnă, dar îmi părea rău să staţi în picioare numai dumneavoastră.

La ora de religie:

- Lucian, câte porunci există? întreabă profesorul.
- Zece, domnule profesor.
- Şi ce se întâmplă dacă nu respecţi una dintre ele?
- Rămân nouă…

Sursa: http://basarab.wikidot.com/glume-anecdote-bancuri

JOC DE FRAZE CA-N POVEȘTI - Educatoare Munteanu Gheorghiţa

Moş Ion Roată şi Unirea de Ion Creangă

La trecerea cu mausul vei vedea fragmente din poveste. Aranjeaza-le in ordine, dând click pe acestea. Când crezi ca ai terminat, dai click pe "VERIFICĂ". Dacă ramâi blocat dai click pe "SUGESTIE".

- Ia, poate că şi Roată al nostru să aibă dreptate! - Dă, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă şi până la faptă este mare deosebire... Dumnevoastră, ca fiecare boier, numai ne-aţi poruncit să aducem bolovanul, d-ar n-aţi pus umărul împreună cu noi la adus, cum ne spuneaţi dinioarea, că de-acum toţi au să ieie parte la sarcini: de la vlădică până la opincă. Bine-ar fi dac-ar fi aşa, cucoane, că la războiu înapoi şi la pomană năvală, parcă nu prea vine la socoteală... Iar de la bolovanul dumnevoastră am înţeles aşa: că până acum noi, ţăranii, am dus fiecare câte-o peatră mai mare sau mai mică pe umere; însă acum suntem chemaţi a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre... Să dea Domnul, cucoane, să fie altfel, că mie unuia, nu mi-a păra rău. - Ba eu, drept să vă spun, cucoane, n-am înţeles! cică zise cu îndrăzneală unul dintre ţărani, anume Ion Roată. Ş-apoi, chiar dacă ne-am pricepe şi noi la câte ceva, cine se mai uită în gura noastră? Vorba ceea, cucoane: "Ţăranul, când merge, tropăieşte, şi când vorbeşte, hodorogeşte", să ierte cinstită faţă dumnevoastră. Eu socot că treaba asta se putea face şi fără de noi; că, dă, noi ştim a învârti sapa, coasa şi secera, dar dumnevoastră învârtiţi condeiul şi, când vreţi, ştiţi a face din alb negru şi din negru alb... Dumnezeu v-a dăruit cu minte ca să ne povăţuiţi şi pe noi, prostimea... - Dumnezeu să mă ierte, moş Ioane, dar dumneta, cum văd, eşti cam greu de cap; ia haidem în grădină, să vă fac a înţelege şi mai bine. Moş Ioane, vezi colo, în ogradă la mine, bolovanul cel mare? - Ia fă bine şi adă-l ici, lângă mine, zise boierul, care şedea acum pe un jilţ în mijlocul ţăranilor. - Mai aşa, cucoane, răspunseră ceilalţi. Iar boierul, luându-i înainte cu glume, a înghiţit găluşca şi a tăcut molcum. - Oameni buni, ştiţi pentru ce sunteţi chemaţi aici, între noi? zise boierul cu blândeţă. Moş Roată se duce şi vrea să ridice bolovanul, dar nu poate. Unde-s mulţi, puterea creşte, - Vom şti, cucoane, dacă ni-ţi spune, răspunse cu sfială un ţăran mai bătrân, scărpinându-se în cap. La aceste vorbe, ţăranii ceilalţi au început a strânge din umere, a se uita lung unul la altul şi a zice: - Ia du-te şi dumneta moş Vasile, şi dumneta, bade Ilie, şi dumneta, bade Pandelachi. - Ei, oameni buni, vedeţi? S-a dus moş Ion şi n-a putut face treaba singur; dar când v-aţi mai dus câţiva într-ajutor, treaba s-a făcut cu uşurinţă, greutatea n-a mai fost aceeaşi. Povestea cântecului: - Ia cearcă şi vezi. - Apoi, iaca ce, oameni buni: de sute de ani, două ţări surori, creştine şi megieşe, Moldova noastră şi Valahia sau Ţara Muntenească, de care poate-ţi fi auzit vorbindu-se, se sfâşie şi se mănâncă între dânsele, spre cumplita urgie şi peire a neamului românesc. Ţări surori şi creştine, am zis, oameni buni; căci, precum ne închinăm noi, moldovenii, aşa se închină şi fraţii noştri din Valahia. Statura, vorba, hrana, îmbrăcămintea şi toate obiceiurile câte le avem noi le au întocmai şi fraţii noştri munteni. Ţări megieşe, am zis, oameni buni; căci numai pârăuaşul Milcov, ce trece pe la Focşani, le desparte. "Să-l secăm dar dintr-o sorbire" şi să facem sfânta Unire, adică înfrăţirea dorită de strămoşii noştri, pe care ei n-au putut s-o facă în împrejurările grele de pe atunci. Iaca, oameni buni, ce treabă creştinească şi frumoasă avem de făcut. Numai Dumnezeu să ne-ajute! Înţeles-aţi, vă rog, oameni buni, pentru ce v-am chemat? Şi dacă aveţi ceva de zis, nu vă sfiiţi; spuneţi verde, moldoveneşte, ca la ni - Ba nu, oameni buni; s-a trecut vremea aceea, pe când numai boierii făceau totul în ţara aceasta ş-o storceau după plac. Astăzi toţi, de la vlădică până la opincă, trebuie să luăm parte la nevoile şi la fericirea ţării. Muncă şi câştig, datorii şi drepturi pentru toţi deopotrivă. Le spuse boierul apoi despre originea românilor, cum şi de cine au fost ei aduşi pe aceste locuri; despre suferinţele lor şi cum au ajuns a fi dezbinaţi şi împrăştiaţi prin alte ţări. Le dă el pilde câte şi mai multe: cu smocul de nuiele, cu taurii învrăjbiţi şi, în sfârşit, se sileşte bietul creştin din răsputeri a-i face să înţeleagă care sunt roadele binefăcătoare ale Unirii, aducându-le aminte că tot "pentru unirea tuturor" se roagă şi sfânta biserică, în toate zilele, mai bine de 1.850 de ani. - Înţelegem, cucoane, aşa a fi, răspunseră câţiva ţărani mai ruşinoşi; că, dă, nu-ţi şti dumnevoastră ce-i pe lume, noi, ţărănimea de la coarnele plugului, avem să ştim ce-i bine şi ce-i rău? Aşa şi cu Unirea, oameni buni! Credeţi dumnevoastră că, de-a ajuta Dumnezeu a se uni Moldova cu Valahia avem să fim numai atâţia? Fraţii noştri din Transilvania, Bucovina, Basarabia şi cei de peste Dunărea, din Macedonia şi de prin alte părţi ale lumii, numai să ne vadă că trăim bine, şi ei se vor bucura şi ne vor iubi, de n-or mai îndrăzni duşmanii, în vecii vecilor, a se lega de români. D-apoi fraţii noştri de sânge: franţujii, italienii, spaniolii şi portughezii, ce aşteapt? La orice întâmplare, Doamne fereşte, stau gata să-şi verse sângele pentru noi... Unirea face puterea, oameni buni. Ei, acum cred c-aţi înţeles şi răsînţeles. - Ba eu unul, să iertaţi dumnevoastră, cucoane, încă tot n-am înţeles, răspunde moş Roată. şte fraţi ce vă suntem; că de-aceea ne-am adunat aici, ca să ne luminăm unii pe alţii şi Dumnezeu să ne lumineze pe toţi cum a şti el mai bine! - Ei, oameni buni, cred că acuma aţi priceput! - S-avem iertare, cucoane, n-om putea, că doar acolo-i greutate, nu şagă. La 1857, pe când se ferbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale să cheme la Adunare şi câţiva ţărani fruntaşi, câte unul din fiecare judeţ, spre a lua şi ei parte la facerea acestui măreţ şi nobil act naţional. Cum au ajuns ţăranii în Iaşi, boierii au pus mână de la mână, de i-au ferchezuit frumos şi i-au îmbrăcat la fel, cu cheburi albe şi cuşme nouă, de se mirau ţăranii ce berechet i-a găsit. Apoi, se zice că i-ar fi dat pe sama unuia dintre boieri să le ţie cuvânt, ca să-i facă a înţelege scopul chemării lor la Iaşi. - Priceput, cucoane, cât se poate de bine, răspunseră mai toţi. Dumnezeu să vă ajute la cele bune! - Ba eu tot nu, cucoane, răspunse moşul Ion Roată. - Îl vedem, cucoane. La nevoi şi la durere; - Cum se face asta, moş Ioane? Mai bine ce v-am tălmăcit, şi un copil putea să înţeleagă. Unde-i unul nu-i putere, Şi duşmanul nu sporeşte. În sfârşit, se duc ei vro trei-patru ţărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umere şi-l aduc lângă boier. - Moş Ioane, zise acum boierul, cam tulburat de multă oboseală, ia spune dumneta, în legea dumitale, cum ai înţeles, cum n-ai înţeles, de când se face atâta vorbă; să auzim şi noi!

Matematica iarna - clasa a IV-a

Name: CLASA:

Email:

Completează casetele de mai sus cu datele tale! Găsește soluția fiecărei probleme, completează casetele, iar la final apasă ,,Grade& Submit”. Dacă ai greșit și vrei să refaci testul, înainte de a trimite, apasă ,,Start Over”. Rezultatul testului va fi trimis la adresa petcugaby2000@yahoo.com și ai șansa să primești o notă bună la matematică. Încearcă! Nu se pun note mici!
	1.	Pe strada mea, numărul cadourilor aduse de Moș Crăciun a fost egal cu suma vecinilor celui mai mare număr de două cifre diferite. Câte cadouri a adus Moș Crăciun pe strada mea?
	2.	Pe o pârtie sunt 23 de săniuțe. Pe fiecare stau câte 2 copii, iar 5 copii nu au loc. Dacă ar sta câte 3 pe săniuță, câte săniuțe ar rămâne libere?
	3.	Câți ani are Moș Crăciun, dacă vârsta lui este cel mai mic număr natural par, care are suma cifrelor 21?
	4.	Pe doi brazi de Crăciun sunt 135 bomboane. Pe unul din brazi sunt de patru ori mai multe bomboane decât pe celălalt. Cu câte bomboane sunt mai multe pe unul din brazi decât pe celălalt?
	5.	Un foc de artificii a început la ora 23:54 și s-a încheiat la ora 0:07. Câte secunde a durat acest foc de artificii?
	6.	Termenul necunoscut din exercitiul 3 x [2 x (n – 84) + 3] = 225 reprezintă, în kilograme, cât cântărește sania lui Moș Crăciun. Cât cântărește sania?
	7.	Pe patinoarul “Oglindă” erau 121 copii. Au mai venit două fete și șapte băieți și astfel, numărul fetelor a devenit un sfert din numărul băieților. Câți băieți erau la început pe patinoar?
	8.	Moș Crăciun are trei turme de reni. În prima și a doua sunt 114 reni, în a doua și a treia sunt 145 reni, iar în prima și a treia sunt 117 reni. Câți reni are Moș Crăciun în cea mai numeroasă turmă?
	9.	O pârtie de ski are lungimea de 936 m. Pe pârtie se află o trambulină. Jumătate din distanța de la “Sosire” la trambulină este de patru ori mai mare decât un sfert din distanța de la “Plecare” la trambulină. Câți metri sunt de la “Plecare” la trambulină?
	10.	Omul de Zăpadă s-a gândit la un număr, pe care l-a înmulțit cu 7. Rezultatul obținut este egal cu cel pe care l-ar fi obținut adunând 245 la dublul numărului. La ce număr s-a gândit?

O POVESTE ADEVĂRATĂ

Sunt un fluture venit din amintire
Ce vrea să guste înălţimea,
Să vadă a lumii fericire,
Să schimbe în lumină vremea.
Cu uşile sufletului larg deschise
Să zbor spre stelele apuse,
Să pot s-arăt mulţimii răsărite
Cărarea spre cuvintele nespuse.
Iar bunătatea lumii noastre
Să-mi fie muză şi zeiţă
Să-mi lase viața însăşi zestre,
Să-mi fie a vieţii iconiţă.

Povestea mea nu e secretă. Sunt una din florile ce şi-au deschis petalele spre lumină. Şi eu am avut o învăţătoare.
Totul a început într-o toamnă. Parcă mă văd şi acum cu ghiozdănelul în spate. O ţineam de mână pe sora mea. Începeam amândouă şcoala…
Inimioarele ne băteau în acelaşi timp. Am intrat în clasă, ne-am aşezat în bancă şi totul ni s-a părut minunat. Nu ştiu ce a simţit sora mea cu adevărat. Dar eu.. Eu…Am privit-o mereu în ochi pe învăţătoarea mea. I-am sorbit cuvintele, am învăţat şi am respectat-o.
Simţeam o deosebită plăcere să aşez pe hârtie tot ce ne desena dumneaei la şcoală. Era neîntrecută. În cei patru ani a adus în clasa noastră flori, planete, eroi din poveşti şi o întreagă lume minunată.
Sunt mare acum şi n-am uitat în toţi anii ce-au trecut şi nu voi uita niciodată că învăţătoarea mea mi-a zis că nimeni nu ştie totul şi că trebuie să înveţi mereu. Le spun acelaşi lucru şi eu elevilor mei. Pentru un elev, învăţătorul este cea mai importantă persoană după părinţi. Învăţătorul a fost alături de noi când am făcut primii paşi în viaţă de şcolar, atunci când am intrat în clasa I. Tot el este cel care ne-a pus creionul în mână şi ne-a învăţat să scriem primele cuvinte, a stat alături de noi atunci când am învăţat să citim primele litere.
Zi de zi, învăţătoarea nostră a fost alături de noi, ne-a îndrumat în viaţă, ne-a învăţat şi ne–a împărtăşit cu bucurie din experienţa şi cunoştinţele sale. Orice problemă pe care am avut-o, în învăţătoare am găsit un sprijin şi am putut fi siguri că vom primi mereu un sfat bun şi util.. Pentru răbdarea şi grija pe care o manifestă învăţătorii faţă de elevi, trebuie trataţi cu respect. În clasă trebuie ascultaţi şi trebuie să ţinem cont de sfaturile lor, deoarece au cele mai bune intenţii în ceea ce ne priveşte, am considerat că trebuie să-i salutăm şi să le arătăm că-i respectăm şi îi preţuim. Chiar şi atunci când nu vor mai fi profesorii noştri, trebuie să-i căutăm şi să le arătăm recunoştinţa noastră pentru orele petrecute cu noi, ore în care ne-au învăţat şi ne-au format ca oameni . Sinceritatea faţă de un profesor este foarte importantă, altfel profesorul nu ne poate ajuta atunci când avem nevoie de el. Profesorul nu trebuie privit ca un duşman, el nu este un duşman, el este adultul responsabil de educaţia elevilor.
Fără profesori, şcoala şi educaţia unui elev nu ar fi posibile. Din acest motiv profesorii/învăţătorii trebuie să ocupe mereu un loc important în sufletele şi în amintirea noastră. Şi nu spun acest lucru doar pentru că şi eu sunt dascăl. Am crescut cu această convingere .

Petcu Gabriela