La sfârşitul anului şcolar 2008 - 2009, cei implicaţi în proiectul cursului de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească din şcolile italiene au ajuns la concluzia că acesta a fost un succes. Elevii români se simt mai puţin marginalizaţi, iar prezenţa profesorilor români în şcoli a deblocat situaţii dificile de comunicare. Cadrele didactice implicate în proiect speră că şi în anul care urmează autorităţile române vor susţine proiectul iar numărul şcolilor italiene care vor adera se va mări. Unul dintre cele mai importante proiecte pe care Guvernul României, prin Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovaţiei şi Institutul Limbii Române le-a iniţiat pentru susţinerea identităţii culturale a românilor din străinătate, la cererea acestora, a fost cursul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească (LCCR). Proiectul a debutat în anul şcolar 2007-2008 în trei regiuni ale Italiei cu 5 cadre didactice, în 11 unităţi de învăţământ. ~n anul şcolar 2008- 2009, acesta s-a extins la cinci regiuni, fiind implicate 30 de cadre didactice calificate, selectate pe baza unui concurs. Cursul se derulează în 127 de unităţi şcolare din 41 de localităţi din Italia, fiind predate în medie un număr de 1.191 de ore pe lună, cu participarea a 1.627 de elevi, cu vârste cuprinse între 3 şi 18 ani. Intenţia cursului este de a asigura copiilor români care locuiesc în afara României condiţiile necesare prezervării identităţii lor culturale. ~n acelaşi timp, se doreşte ca prin acest curs să se faciliteze reintegrarea copiilor de vârstă şcolară în sistemul educativ românesc, în cazul revenirii acestora în România. Şcoli diferite, realităţi diverse Profesoarele implicate în acest proiect au predat unor grupe mixte de elevi, ceea ce a presupus o muncă individualizată, personalizată. Naveta între 4-5 şcoli nu le-a impiedicat să-şi facă meseria cu profesionalism, punând în practică aptitudinile de mediatori, reuşind să depăşească momentele de dificultate, mai ales la începutul anului şcolar, în perioada implementării proiectului. Realităţile din şcolile italiene nu sunt la fel peste tot, contextele fiind diverse de la o regiune la alta. • Gina Dumitriu, profesoară de limba română la Terni (Umbria), a întâmpinat dificultăţi la început: "Iniţial cursul fusese acceptat doar de şcolile primare. Am prezentat proiectul la alte şcoli, încercând să activez grupe pe ani de nivele de studiu. N-am reuşit, datorită incapacităţii organizatorice a şcolilor. Multe prejudecăţi, multă birocraţie, proastă organizare, dar am insistat, încercând să deblochez lipsa de comunicare la nivelul celor două instituţii (ILR şi Ufficio Scolastico Terni). ~n două luni am reuşit, proiectul a fost trecut în mod oficial pe site-ul instituţiei, inclusiv numele profesorului autorizat. Proiectul a fost prezentat şcolilor ca un proiect de limbă maternă, ceea ce înseamnă că la Terni cererea a fost trimisă doar elevilor români. Nu toţi copiii conştientizau noţiunea de limba maternă, nefiind toţi educaţi din familie în a considera româna limba lor maternă, în ciuda faptului că unii părinţi afirmau că fiii lor ştiu să vorbescă româneşte. Mulţi vorbesc în dialect sau cu stereotipuri de comunicare, au însuşite cuvinte greşite. Nimeni nu ar reuşi să facă acest curs fără a avea vocaţia adevărată a educatorului!" • Mirela Chindea a predat cursul LCCR în patru şcoli din regiunea Veneto, în două licee şi două şcoli gimnaziale. Colaborarea cu profesorii italieni şi cu directorii de şcoli a fost foarte bună: "Şi-au dat seama că prezenţa noastră în şcoală poate facilita dialogul, integrarea copiilor, poate ajuta la soluţionarea - prin mediere - a unor situaţii dificil de soluţionat în alt mod". Profesoara este şi mediator intercultural, ceea ce a constituit un avantaj în facilitarea comunicării dintre părinţi, elevi şi autorităţile locale. La sfârşitul anului, elevii au primit certificatele de studiu din partea MECI, primite ca premii de sfârşit de an, ceea ce i-a făcut să se simtă orgolioşi, întrucât "în Italia şcoala nu oferă aceaste recompense". • Angela Nicoară a predat LCCR la Ladispoli, în provincia Roma, preponderent elevilor de şcoală primară. Conducerea şcolii i-a acordat profesoarei întreg sprijinul pentru buna desfăşurare a orelor de limba română. ~n plus, profesoara este solicitată să participe şi la orele de deschidere interculturală ţinute de profesorii italieni. A deschis o bibliotecă românească la şcoala Giovanni Falcone care cuprinde în jur de 500 volume, cărţi donate din România şi Italia. "Chiar şi cadrele didactice italiene vin să găsească poveşti, poezii româneşti, care traduse, fac subiect de oră interculturală." Un alt proiect multicultural al şcolii este publicaţia periodică în română şi italiană, Monitorul de Ladispoli. Unii copii se simt inferiori Un sentiment de inferioritate al copiilor români a fost perceput cu multă înţelegere de către dascălii români: "Din punctul de vedere al socializării, greu li s-a părut să fie consideraţi inferiori colegilor, chiar români, veniţi mai de multă vreme decât ei în Italia, şi să fie priviţi circumspect tocmai pentru că sunt români", ne spune doamna prof. Chindea. Nu o dată s-a afirmat că LCCR este un succes, cu un impact pozitiv incontestabil, că educaţia şi promovarea culturii române rămân prioritare. Deci, chiar dacă în acest an pare că se întârzie desfăşurarea concursului de selecţie a noului personal didactic şi numirea pe post a profesorilor deja implicaţi, copiii, părinţii si profesorii speră că promovarea culturii, limbii şi a civilizaţiei române va ocupa un loc prioritar în preocupările autorităţilor române. Alina Lungu SURSA: Gazeta Românească