Strategii de învăţare prin cooperare

Strategii de învăţare prin cooperare
1. Predarea reciprocă
„Predarea reciprocă” este o strategie prin care elevii pot experimenta rolul învăţătorului şi al elevului, ştiut fiind faptul că, predând, înveţi cel mai bine. Numărul elevilor din grupuri poate fi de la patru până la şapte, fiecare dintre ei având la îndemână acelaşi text, împărţit, dacă este cazul, în fragmente, de către învăţător. Pentru ca fiecare elev să poată juca acest rol de mare responsabilitate, ar fi bine ca numărul fragmentelor (paragrafelor) textului să determine numărul membrilor grupului de lucru.
Fiecare elev care joacă acest rol trebuie să realizeze următoarele demersuri:
• rezumă ceea ce a citit;
• pune o întrebare despre text, la care ceilalţi trebuie să răspundă; întrebarea trebuie să se refere la problema esenţială a acelui fragment, prezentată în text explicit sau implicit;
• clarifică lucrurile neclare pentru ceilalţi;
• fac predicţii asupra fragmentului care urmează, vor urmări dacă ea se va adeveri pe parcursul fragmentului următor;
• cere celorlalţi să citească fragmentul următor, precizând care este acesta.

2. Mai multe capete la un loc
Momentele aplicării acestei strategii sunt:
• constituirea grupurilor din 3-4 elevi;
• atribuirea unui număr fiecărui membru al grupului;
• enunţarea unei întrebări sau prezentarea unei probleme;
• formularea, în mod individual, a unui răspuns sau identificarea unei soluţii;
• se discută, în grup, răspunsul fiecăruia şi se formulează un răspuns al grupului;
• învăţătorul spune un număr, iar elevul care posedă acel număr va prezenta clasei discuţiille din grupul lui.

3. Colţurile
Lectura unui text în clasă, o prelegere, vizionarea unui film, enunţarea unei teme pentru acasă care solicită opinia elevilor pot fi urmate de „colţuri”, aceasta fiind o activitate prin colaborare menită să genereze dezbateri. După alegerea temei, elevii vor reflecta asupra ei pentru a formula în final o concluzie. Fiecare elev va exprima un anumit punct de vedere pe care îl va scrie, deopotrivă cu argumentele care i se par cele mai convingătoare. Învăţătorul va realiza o listă care va sumariza toate aceste opinii. Elevii se vor orienta fizic în favoarea unei opinii, formând grupuri şi schimbând argumente. Un grup va ocupa un colţ al încăperii, altul un alt colţ etc. Fiecare grup va întocmi o listă cu cele mai tari argumente, reprezentativă pentru grup şi va alege unul sau doi purtători de cuvânt, care vor reprezenta grupul la dezbateri. Scopul dezbaterii este de a oferi fiecărui participant posibilitatea de a-şi găsi grupul a cărui poziţie o împărtăşeşte. Dezbaterea propriu-zisă va fi urmată de o rezumare a punctelor de vedere şi a argumentelor de către fiecare grup. În final, fiecare elev îşi va exprima, în scris, poziţia şi argumentele.

4. Metoda piramidei (metoda bulgărelui de zăpadă)
„Metoda piramidei” stimulează învăţarea prin cooperare şi dezvoltă capacitatea de a produce soluţii alternative şi originale. Această metodă se poate utiliza după ce elevii au audiat un material, au văzut un film, au citit un număr de articole legate de o anume problematică, sau poate marca introducerea într-o activitate sau lecţie.
Etape:
• prezentarea problemei;
• individual, se elaborează soluţii şi se scriu întrebările care au apărut în acest timp;
• elevii formează perechi, prezintă, reciproc, soluţiile elaborate, răspund la întrebări şi notează noile întrebări care au apărut în cursul activităţii în perechi;
• perechile formează două grupuri mari, în care se discută soluţiile existente şi se răspunde la întrebările nesoluţionate;
• întreaga clasă analizează soluţiile şi răspunde la întrebările nerezolvate până în această fază;
• se optează pentru cea mai bună soluţie;
• analiza procesului (Ce dificultăţi au apărut? De ce? Cum au fost soluţionate? Ce au învăţat din activitate?)

5. Răspunsul prin rotaţie
„Răspunsul prin rotaţie” este un instrument eficient de evaluare, în condiţiile în care învăţătorul doreşte, cu adevărat, să cunoască ceea ce au învăţat elevii în cursul unei activităţi.
Etapele aplicării sunt simple şi practicabile în orice sală de clasă:
• învăţătorul scrie câteva întrebări pe foi de hârtie care se lipesc pe pereţi; numărul foilor de hârtie cu sarcini determină numărul grupurilor care trebuie formate;
• se constituie grupurile de lucru;
• la un semnal al învăţătorului, grupul merge la fişa cu numărul său, citeşte sarcina de lucru şi elaborează un răspuns pe care îl scrie;
• la un semnal al învăţătorului, grupul se mută la cealaltă întrebare; citeşte ce au scris colegii din grupul precedent; elaborează un răspuns al grupului. Procedeul se repetă, până când fiecare grup ajunge la fişa iniţială.

6. Metoda FRISCO
„Metoda FRISCO” propune elevilor abordarea unei probleme sau subiect din mai multe perspective şi pe baza unui rol specific, prin care să se acopere o anumită dimensiune a personalităţii (sociabilitate, impulsivitate, activitate, vioiciune, excitabilitate).
Aplicabilitatea metodei FRISCO trece prin următoarele etape:
• distribuirea rolurilor;
• stabilirea ordinii în care se va discuta iniţial;
• după debutul dezbaterilor, ordinea continuării acestora va fi dictată de evoluţia lor.

7. Metoda „6-3-5” (brainwriting)
Însuşi numele metodei (6-3-5) explică desfăşurarea şi organizarea activităţii: elevii sunt grupaţi câte şase, fiecare scrie timp de cinci minute trei soluţii la problema propusă, apoi transmite foaia, într-un sens prestabilit (de la stânga la dreapta), fiecăruia dintre cei cinci colegi din grup. Aceştia preiau ideile colegului, îmbunătăţindu-le, modificându-le din perspectivă proprie, în fapt, deschizând colegului lor noi perspective, ajutându-l să-şi îmbunătăţească viziunea personală printr-un punct de vedere exterior lui. După ce fiecare foaie a trecut pe la fiecare din cei şase membri ai grupului, care preiau fiecare cele trei idei iniţiale, urmează să se realizeze evaluarea ideilor obţinute.
Exemple: trei modalităţi de schimbare a utilităţii unui obiect, trei soluţii pentru înlocuirea ..., trei recomandări pentru ……. etc.
Etape:
• împărţirea clasei în grupe de câte 6 membri fiecare;
• formularea problemei şi explicarea modalităţii de lucru.

8. Lotus de grup
Tehnica florii de lotus presupune identificarea conexiunilor dintre concepte şi idei pornind de la o temă care generează opt idei secundare. Fiecare idee, concept secundar va genera la rândul său alte opt idei secundare.
Etape:
• anunţarea temei centrale;
• constituirea grupului central format din opt elevi care vor stabili cele opt idei secundare ale temei centrale;
• fiecare din opt elevi îşi constituie grupul de lucru în aşa fel încât fiecare elev din clasă să aparţină doar unui singur grup;
• fiecare grup va lucra la elaborarea a altor opt idei secundare legate de ideile secundare elaborate de grupul central;
• liderul grupului comunică ideile elaborate de grupul pe care îl reprezintă;
• evaluarea activităţii grupurilor.

Bibliografie
 Vasile Fluieraş. Teoria şi practica învăţării prin cooperare. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2007.
 Oprea Crenguţă Lăcrămioara. Strategii didactice interactive - repere teoretice şi practice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2009.