Şcoala cu
bune practici

39 şcoli
Şcoli înscrise Înscrieţi o şcoală Precizări

REPERE IN DEZVOLTAREA PRESCOLARULUI

Învăţământ primar | Consiliere si orientare

Propus de: adelabar07 | 16.05.2017 22:01 | Revista cadrelor didactice nr. 40/2017 | 2603 vizualizări

De-a lungul timpului, copilăria a fost definită într-o varietate
de forme, din diferite perspective, uneori accentuând anumite
aspecte, alteori altele. Un cuvânt poate cuprinde însă toate
aceste definiri ale termenului, şi acel cuvânt este dezvoltarea.

Repere în dezvoltarea preşcolarului
De-a lungul timpului, conceptului de dezvoltare i-au fost atribuite
numeroase definiţii, fiecare dintre acestea evidenţiind însă
anumite aspecte specifice ale acestui proces complex, condiţionat
de numeroşi factori. Astfel, o accepţiune generală a termenului
este aceea conform căreia ”dezvoltarea este un ansamblu de etape
determinate temporal, care conduc un organism viu sau o organizaţie
socială dintr-un stadiu primitiv către unul mai elaborat şi mai
complex, provizoriu sau definitiv” (Sion, 2003, p.13). Aceleaşi
aspecte sunt evidenţiate de Bideaud, Houde, Pedinielli (2002, apud
Sion, 2003), care consideră dezvoltarea drept un ansamblu de
transformări care afectează organismele vii sau instituţiile
sociale, ceea ce implică, de asemenea, ”noţiunile de
continuitate, finalitate şi evoluţie” (p 12) şi de Doron şi
Parot, conform cărora dezvoltarea reprezintă trecerea de la o
“stare iniţială, simplă şi primitivă” la una “finală,
complexă, stabilă şi definitivă” (p. 13).
Restrângând sensul larg al conceptului de dezvoltare asupra
dezvoltării copilului, Claparede (1975) atrage atenţia asupra
rolului factorilor interni, predeterminaţi, ai predispoziţiilor
genetice ce se manifestă în acest sens, afirmând faptul că în
cazul copiilor există o nevoie naturală de a dobândii această
experienţă “un instinct trainic îl împinge să facă tot ce
trebuie ca să crească”.
Din perspectivă interculturală, dezvoltarea copilului şi
adolescentului este văzută ca o traversare succesivă de
”nişe” fiecărei vârste fiindu-i specifice un mediu fizic, un
mediu socio-cultural (Lehalle şi Mellier, 2003).
În alţi termeni, Riegel (1979) subliniază că dezvoltarea nu este
nici o acumulare de informaţii de către un organism, nici
producţia spontană a unor noi moduri de gândire, ci este
rezultatul unui proces de interacţiune dintre un individ, privit ca
un organism activ şi o lume aflată în continuă schimbare. În
acest sens autorul recurge la un procedeu dialectic de exprimare a
dezvoltării, subliniind că evenimentele care survin în viaţa
unui copil contribuie la evoluţia sa în perspectiva a patru
dimensiuni:
 dimensiunea biologică internă, care implică o maturizare a
sistemului nervos, schimbări puberale etc.;
 dimensiunea psihologică individuală, care include schimbări
ale emoţiilor şi structurilor de personalitate;
 dimensiunea socio-culturală include schimbări ale mediului
social, evenimente istorice, culturale;
 dimensiunea fizică-externă, care face trimitere la modificări
ce survin în condiţiile externe, situaţii fizice etc.
Fiecare din aceste patru dimensiuni interacţionează unele cu
altele formând o unitate.
Din punct de vedere al achiziţiilor care au loc, perioada
preşcolară este cel mai adesea abordată la nivelul a trei
subperioade, respectiv (după Şchiopu şi Verza, 1997):
 Preşcolarul mic (3-4 ani)
 Preşcolarul mijlociu (4-5 ani)
 Preşcolarul mare – (5-6/7 ani)
În subperioada preşcolară mică apare o puternică expansiune
marcată de dorinţa de explorare a mediului, se dezvoltă
activităţi care vizează modalităţi de satisfacere a unor
necesităţi mai complexe decât cele care au ca finalitate
satisfacerea nevoilor imediate, necesităţi de tip psihologic
(Sion, 2003). În cazul preşcolarului mijlociu apare o
îmbogăţire considerabilă a cunoştinţelor privind mediul
extern, acest lucru putând fi explicat printr-o receptivitate
maximă faţă de mediul înconjurător. Apare o dezvoltare a
percepţiei, preşcolarul mijlociu adaptându-se mai uşor la mediul
din grădiniţă, iar activităţile pe care le realizează sunt mai
solicitante. Preşcolarul mare întreprinde activităţi mai
sistematice, percepţia, limbajul, memorarea şi atenţia voluntară
se dezvoltă simţitor, chiar dacă, şi în această perioadă,
activitatea de bază rămâne jocul (Sion, 2003).

1.1. Dezvoltarea fizică şi a motricităţii în perioada
preşcolară
Perioada preşcolară este caracterizată printr-un ritm relativ
constant de creştere şi dezvoltare în planul fizic şi al
motricităţii, paliere care se susţin şi condiţionează
reciproc. Astfel, copilul ajunge să aibă abilităţi motrice din
ce în ce mai bune ajungând spre sfârşitul acestei perioade să
poată desfăşura activităţi mai complexe, cum ar fi mersul pe
bicicletă. Dezvoltarea creierului facilitează copilului în a
gândi, a raţiona şi a rezolva probleme. În această perioadă
apar modificări semnificative la nivelul sistemului osos, al
organelor interne dar, şi în cazul acestora, asistăm la un ritmul
de dezvoltare constant, însă mai puţin intens decât în perioada
primilor an de viaţă (Breban, 2004).
Creţu afirmă că ”toate aceste schimbări duc la o statură
caracteristică pentru acest stadiu, copilul este relativ înalt,
are o privire vioaie şi inteligentă, exuberanţă motrică şi
senzorială” (apud Breban, 2004, p 118). Spre sfârşitul
perioadei preşcolare, graţia este dublată de forţa dată de
dorinţa copilului de a se afirma, de a fi considerat mai bun decât
ceilalţi (Breban, 2004).

1.2. Dezvoltarea senzorial-perceptivă în perioada preşcolară
În perioada preşcolară, sensibilitatea vizuală şi
auditivă cresc considerabil, limbajul se dezvoltă şi el, iar
acestea oferă un suport important în dezvoltarea percepţiilor şi
a reprezentărilor. În cazul percepţiilor, datorită faptului că
aceasta se formează ca urmare a acţiunii directe cu obiectele, o
posibilitate mai mare, neîngrădita de acces la obiecte,
manipularea, compunerea şi descompunerea lor, conduc la o mai bună
cunoaştere şi o mai corectă formare a percepţiilor.
Un tablou detaliat al caracteristicilor percepţiilor în perioada
preşcolară este prezentat în Creţu (2001):
 sunt stimulate şi susţinute de curiozitatea foarte mare a
copiilor;
 sunt saturate emoţional, percepţiile preşcolarilor sunt
foarte vii;
 explorarea perceptivă este facilitată de transferurile mai
uşoare de la tact şi auz la văz, aşa încât chiar dacă
preşcolarul doar vede un obiect poate să se refere şi la
celelalte calităţi ale lui;
 pot apărea uneori performanţe discriminative surprinzătoare
pentru cei din jur, dar în ansamblu percepţia rămâne globală,
mai ales cea a structurilor verbale;
 percepţia şcolarului poate beneficia de experienţa
anterioară, dar uneori transferurile sunt deformate; astfel, dacă
vede un recipient ca un cilindru spune că e pahar, dacă vede la
grădina zoologică un lup spune că e un câine mare;
 percepţia şcolarilor poate fi dirijată verbal de către
adult, în special de către educatoare.
Aceeaşi lucrare evidenţiază şi câteva caracteristici
ale reprezentărilor prin desen specifice acestei perioade de
vârstă, după cum urmează:
 nu organizează elementele desenului pe o temă dată, putând
apărea şi altele care nu au nici o legătură cu ce şi-a propus
să facă;
 ceea ce desenează este dispus unul lângă altul, pe o linie
orizontală, existând şi situaţii în care copilul desenează
separat elementele unei structuri (pălăria plasată mult deasupra
capului);
 nu respectă proporţiile, astfel încât oamenii pot fi la fel
de mari sau chiar mai mari decât casele;
 nu respectă perspectiva, toate elementele sunt puse pe acelaşi
plan

1.3. Dezvoltarea limbajului în perioada preşcolară
La începutul perioadei preşcolare, limbajul copilului
este în plină dezvoltare, având loc achiziţii spectaculoase
atât în privinţa vocabularului cât şi sub aspectul calităţii
şi corectivudinii gramaticale a exprimării. Latura fonetică a
limbajului se dezvolta de asemenea, dar pronunţia nu este încă
perfectă, putând apărea omisiuni, substituiri ori inversiuni de
sunete (Golu, Verza şi Zlate, 1993).
Vocabularul creşte în această perioadă la la
aproximativ 700-800 cuvinte la 3 ani, la 1000 de cuvinte la 4 ani,
la 6 ani copilul ajungând să cunoască un număr de 2500 de
cuvinte. Limbajul copilului nu se îmbogăţeşte numai cu
substantive ci şi cu verbe, pronume şi adjective (după Sion,
2003).
Un alt registru al dezvoltării libmajului este dat de complexitatea
frazelor utilizate, care devin tot mai complexe şi corecte. Din
acest punct de vedere, Sion (2003) prezintă câţiva indicatori ai
dezvoltării verbale normale specifice acestei perioade, cum sunt:
 la 3 ani şi 6 luni copilul este capabil să redea până la 2
strofe;
 la 4 ani copilul foloseşte în vorbirea curentă pronumele şi
pluralul;
 la 5 copilul foloseşte cel puţin 2 adverbe de timp şi este
capabil să relateze despre 3 imagini cu detalii;
 la 6 ani copilul ajunge să recunoască mai multe adverbe de
timp şi şi să recite poezii cu intonaţie.
Preşcolarul simte nevoia în această perioadă se
relateze celor din jur evenimentele trăite, el comunică cu cei din
jur împărtăşindu-le experienţe şi impresii. Vorbirea copilului
capăta expresivitate, mimica se consolidează în această
perioadă chiar dacă poate părea dezorganizată (Breban, 2004).
În această perioadă se dezvoltă şi limbajul
intern. Limbajul intern este un limbaj interior, structurat pe baza
mecanismelor vorbirii sonore, cuprinde componente auditive şi
vizuale, kinestezice, precum şi componente eferente motorii..
Dezvoltarea limbajului intern se face prin eliberarea vorbirii de
legătura ei nemijlocită cu acţiunea concretă. La început,
limbajul intern este mai puţin automatizat, restrângerea lui are
loc în consecinţa activităţii şcolare.

1.4. Dezvoltarea memoriei în perioada preşcolară
Consecvent celorlalte registre ale dezvoltării cognitive, perioada
preşcolarităţii implică un progres semnificativ şi în planul
capacităţilor mnezice ale copilului. Într-o abordare sintetică,
reperele cele mai importante ale dezvoltării memoriei în această
perioadă de vârstă sunt următoarele (după Breban, 2004):
 creşte volumul memoriei ca urmare a situaţiilor de memorare
foarte frecvente şi diverse, copiii memorând foarte multe
experienţe personale;
 în această perioadă domina memoria involuntară, copilul
reţine de cele mai multe ori ceea ce îi trezeşte interesul;
 copilul apelează frecvent la memoria mecanică, în special
atunci când materialul se caracterizează prin sonoritate şi
ritmicitate; această formă a memoriei atinge apogeul de dezvoltare
în această perioadă de vârstă, aspect determinat de
insuficienta dezvoltare a structurilor gândirii, necesare
desprinderii semnificaţiilor materialelor de memorat şi
implementării memoriei logice;
 memoria copilului este în mare parte verbală, preşcolarul
verbalizând tot ceea ce face şi vede;
 conţinutul memoriei constă în însuşiri concrete ale
obiectelor, copilul nefiind capabil încă să opereze cu noţiuni
abstracte;
 este perioada din care se păstrează primele amintiri (relevant
din acest punct de vedere este fenomenul de amnezie infantilă
descris de Sigmund Freud, care explică acest proces pe baza
conţinutului libidinal al procesărilor informaţionale ale
copilului, care sunt reprimate din memorie)
 durata de păstrare a informaţiei este considerabil mai lungă
fata de perioada precedentă
 reproducerea voluntară se realizează încă destul de greu,
copilul fiind capabil să reproducă predilect ceea ce l-a
impresionat;
 în acest stadiu se manifestă frecvent reminiscenţa, fenomen
de evocare aparent spontană a unor informaţii ce păreau uitate:
copii nu pot să reproducă informaţia asimilată imediat, dar o
pot reproduce a doua zi în detaliu;
 spre sfârşitul preşcolarităţii, memorarea voluntară
începe să se instaleze şi să aibă o pondere din ce în ce mai
mare în activitatea cognitivă a copilului.

Comentarii (0)

Nu există niciun comentariu

Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.

Azi: 47 evenimente

«MARTIE 2024»
LuMaMiJoViSaDu
123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031

Toate evenimentele

Sondajul zilei

Ce părere aveți despre simularea Evaluării Naționale pentru clasa a 8-a? Votați ceea ce vi se pare mai important, comentați.

147 voturi | 4 comentarii Vedeţi rezultatele
Propus de: emil Propuneţi un sondaj

Nou pe didactic.ro

Publicați în REVISTA CU ISSN