PROFESORUL – MODALITĂȚI DE STABILIRE A UNOR REPERE ÎN NECESARUL DE FORMARE CONTINUĂ

Modul în care competențele profesionale ale cadrelor didactice sunt exercitate este cel mai fidel exprimat de beneficiarii direcți ai activității acestora, elevii. Din acest motiv, pe drept se spune că “ Dacă vrei să cunoști un profesor stai de vorbă cu elevii săi”
Pornind de la acest dicton am încercat să investigăm modul în care este perceput profesorul de științe în școala noastră de către elevii pe care îi instruim sperând că descoperim câteva din explicațiile slabelor rezultate obținute de elevi la disciplinele ariei curriculare Matematică și științe. (Când ne referim la rezultate slabe avem în vedere media exprimată la testări de tipul Evaluării Naționale la finalul clasei a VI a., proba de matematică din cadrul Evaluării Naționale ) și nu cele ale unor vârfuri de excepție care, după părerea mea și a altor colegi, sunt mai puțin expresia unei activități ieșite din comun a cadrului didactic și mai mult zestrea genetică și pasiunea elevului, pentru disciplina respectivă-dacă nu ar fi așa , aplicarea metodelor pedagogice ale respectivului cadru didactic ar trebui să determine realizarea de olimpici pe bandă rulantă ).
Curiozitatea ne-a împins să aplicăm un instrument de evaluare a activității la clasă a profesorului, prin chestionarea elevilor săi. Instrumentul, inspirat de prof. Pierre Lena de la Universitatea din Paris investighează prin trei demersuri diferite modul în care elevii își percep profesorul și adevărat o metodă simplă, la îndemâna oricărui cadru didactic, de a identifica punctele tari și punctele slabe ale activității cadrelor didactice care predau la clasă și fac parte din același colectiv. Din analiza răspunsurilor elevilor se pot deduce atât modalități de sprijinire a acestora pentru depășirea unor dificultăți în instruire, dar și aspecte din activitatea la clasă a cadrului didactic, a proiectării și realizării de către acesta a demersurilor educaționale.Acest tip de investigație poate evidenția eventuale necesități de formare continuă utile îmbunătățirii activității acestuia.
Pentru că la o întrebare directă despre Ce nu le place ? Sau De ce nu le place obiectul X? Elevii nu au curajul sincerității, instrumentul de evaluare aplicat este anonim. Administrarea lui este bine să fie făcută, pentru păstrarea confidențialității datelor, de cineva din afara clasei, competent în analiza rezultatelor. Chiar și diriginții sau alți profesori, fără pregătire în psihologie vor putea interpreta mai multe aspecte (chiar dacă nu toate ) evidențiate prin aplicarea acestui tip de instrument. Elevii au libertatea de a alege și caracteriza cadrul didactic și modul dedesfășurare
a orelor la orice disciplină din cadrul ariei curriculare matematică și științe.Testul a avut următoarea formă.

Elevi despre profesori- Instrument de evaluare a activității unui cadru didactic

1. Selectați și enumerați folosind cifrele de la 1 la 5 , în ordinea descrescătoare a dominanței însușiri pe care le considerați caracteristice unui profesor de la una din disciplinele din aria curriculară matematică și științe.

Dictează Reproduce Explică
Întreabă Experimentează Glumește
Desenează Pedepsește Plictisește
Încurajează Sperie Sfătuiește
Sprijină Enervează Dezvoltă
Cercetează Copiază Soluționează
Analizează Demonstrează Îndrumă
Antrenează Negociază

2. Realizați un scurt eseu de circa 200 de cuvinte în care să descrieți/caracterizați desfășurarea orelor la aceeași disciplină selectat- la punctul anterior.

3. Reprezentați, printr-un desen profesorul la care v-ați referit la punctele 1 și 2.

Elemente ale interpretării rezultatelor obținute

Instrumentul de evaluare a fost aplicat elevilor claselor a VIII a din școala noastră un număr de 90 de elevi din școala noastră, din mediul urban. Participarea elevilor la această evaluare a fost strict benevolă, elevilor explicându-li-se caracterul confidențial al participării.
Din totalul elevilor care au răspuns la cerințele formulate 41,5% au ales disciplina fizică, 32,5% chimia și 21% matematica. Un număr mai mic a fost interesat în analiza orei de biologie 5%.Din această distribuție rezultă ponderea ocupată de aceste discipline din punct de vedere al stresului, dificultăților, problemelor implicate sau a interesului pozitiv , după cum a fost evidențiat de răspunsurile elevilor. Corelarea cu analiza situației la disciplinele aflate în discuție precum și timpul de pregătire alocat individual din totalul orelor disponibile elevilor pentru studiu evidențiază că circa 50% din acest timp este alocat disciplinelor din aria curriculară în cauză. Este oare la mijloc doar pasiunea elevilor pentru aceste discipline ? S-au altele sunt cauzele acestei repartiții?

1. Din analiza însușirilor selecționate pentru a caracteriza profesorul ales au rezultat următoarele:
- fizică – 90% din elevi au selectat drept caracteristică plictisește plasată pe pozițiile 1 sau 2 , iar pe pozițiile 4 și 5, 60% din elevi au plasat caracteristica sperie. Între acestea au fost selecționate și caracteristicile explică, analizează, dezvoltă, glumește, pedepsește și enervează.
- chimie – 71,4% din elevi au selectat drept caracteristică dominantă sperie, 10% enervează, restul din procente distribuindu-se intre caracteristicile: experimentează, explică, întreabă, sfătuiește, soluționează,antrenează, demonstrează.
- matematică – 60% din elevi au selectat drept caracteristică dominantă, plictișește, pe celelalte poziții de interes s-au situat: demonstrează, explică, soluționează, glumește și enervează.
- biologie – 50% din elevi au selectat drept caracteristică dominantă, demonstrează, pe celelalte poziții de interes s-au situat: dictează, explică, sprijină, întreabă.Date suplimentare privind desfășurarea orelor, privind punctele tari/slabe ale profesorilor sunt obținute din analiza eseurilor și a desenelor realizate.

2. Eseul, potrivit cerințelor și condițiilor de realizare a activității propuse, oferă libertate deplină de expresie elevului de a formula o părere asupra aspectelor celor mai frapante care l-au impresionat în legătură cu unul din dascălii săi. Acest lucru se întâmplă întrucât, selectivitatea cunoscută a memoriei decupează din real, stocând în memorie, imaginile, acțiunile, cuvintele care afectează major,intr-un sens sau altul, personalitatea elevului, creionând din câteva tușe personalitatea profesorului și tipul de relaționare pe care elevul o are cu acesta. Din analiza eseurilor au putut fi cumulate un număr important de informații cu privire la tendințele generale și particularități ale desfășurării unora dintre ore la disciplinele discutate. Au putut fi astfel evidențiate o serie de practici și conduite profesionale de tipul: întârzieri sistematice la ore, și nerespectarea pauzelor-fizică, matematică; punctualitate la ore, dar nerespectarea pauzelor-chimie; carențe de comunicare sau instabilitate emoțională și plictis-fizică, matematică, precum și ticuri, manifestări necontrolate rezultate din lipsa de cenzură în comportamentul profesorului la clasă, disprețul față de elev și tratarea acestuia pe o poziție inferioară – fizică, chimie.
În cazul fizicii de pildă putem înțelege de ce caracteristicile considerate de noi ca puncte tari, nu au un caracter dominant, din următorul citat (ideea exprimată nu reprezintă o părere singulară apărând în câteva din eseurile elevilor referitoare la fizică) .
“ Începe să ne predea și când este momentul cel mai important , atunci când ar trebui să înțelegem, trece la alt subiect, care nu are legătură cu fizica (cu povești din viața dumneaei). Nu că m-ar deranja...dar să ne povestească după ce ne-a făcut să înțelegem.”
Profesorul nu este interestat în verificarea gradului în care elevul înțelege conceptele predate, legăturile pe care acestea le formează cu cele deja însușite, iar lipsa generală de dialog nu dă posibilitatea evidențierii neînțelegerilor care apar sau a unor eventuale concepte eronate. În aceste condiții, nu este de mirare timpul mare alocat de elev pentru pregătirea corespunzătoare a disciplinei în contextul slabelor rezultate ale predării în raport cu înțelegerea conceptuală.
Caracterul oarecum partizan în care se desfășoară această oră, doar pentru un grup de inițiați, restul elevilor fiind doar ținta glumelor profesorului,sunt evidențiate intr-o secvență din eseul unui alt elev.
“prin diverse legi și teoreme.În schimb ora de fizică se ține în mod deosebit pentru un grup de persoane care au deja cunoștințe în domeniu.Explicațiile se prelungesc chiar pentru două ore în anumite cazuri pauza fiind ignorată total.Ele sunt de obicei întrerupte de glume lipsite de umor care seamănă mai mult cu ironii aduse anumitor elevi, uneori fiind chiar jignitoare.”
Reiese, totodată, disprețul profesorului pentru orice norme pedagogice și legale privind acordarea pauzelor. Si alte aspect de comportament discreționar sunt conturate în eseurile altor elevi întărind imaginea unui profesor, care desi poate bine pregătit în specialitate, dovedește, la peste 30 de ani de carieră , prea puține afinități cu meseria de dascăl.
În cazul chimiei, mulți elevi subliniază stresul continuu în care se desfășoară aceste ore, desi unii dintre ei sunt gata să accepte și stresul, dacă rezultatele sunt pozitive.
“În 20 de min ascultă circa 3 elevi.Chiar dacă elevul s-a descurcat bine , dacă la sfârșit greșește ceva cică să ia 3 sau 2. Până la sfârșitul orei urmează predatul intr-un mod foarte confuz…Ora se desfășoară sub un stress continuu deoarece la orice moment orice elev poate fi ridicat în picioare și întrebat ceva , și poate primi oricând 2.”
Pasajul citat evidențiază exigența exagerată a profesoarei și tendința acesteia de absolutizare.
“acum s-a mai ‘mbunat.După părerea mea cred că este un profesor pregătit profesional, numai că după părerea mea pare cam plictisit și fără chef de școală.Când domnul profesor se întoarce la tablă să explice ceva toți copii încep să vorbească, iar el ne dă replica”Liniște că nu suntețI pe peluză la Golești”. Ora de mate este plictiseală totală.’
Nici ora și nici profesorul de matematică nu sunt scutiți de aprecieri defavorabile. În acest caz multe lucrări subliniază plictisul afișat de profesor și caracterul imprevizibil de desfășurare a orelo potrivit toanelor cadrului didactic. Nici profesorul de matematică nu este un debutant.
Nu toate experiențele povestite de elevi sunt critice la adresa profesorilor lor. De cele mai multe ori , chiar și în cazurile prezentate , unde global, percepția acestora era, dintr-un unchi sau altul de vedere, negativă sunt recunoscute competența sau alte calități ale dascălului. Sunt însă și exemple care pot fi cotate ca pozitive. Iată un extras dintr-un eseu referitor la profesoara de biologie.
“ Pe parcursul orei profesoara ne dictează, cam repede dar nu este imposibil de luat notițe. Ne explică orice lucru nou învățat, ni-l desenează,pt. ca elevii să poată să înțeleagă lecția din clasă. Eu unul sunt foarte interesată de această materie și pot spune că învăț de plăcere, nu de frică.”
Datele culese doar la o singură clasă oferă suficiente posibilități de creionare a activității la clasă a unui cadru didactic prin prisma beneficiarilor activității sale.
Datele sunt completate, în multe cazuri remarcabil de portretul/ caricatura profesorului sau a unei situații create la orele sale.
Indiferent însă de tipologie, trebuie ca prin ceea ce face, oră de oră, profesorul să se asigure că mesajul său a ajuns la elevi și, mai ales, să imprime calitatea mesajului său în toate domeniile, fie că este vorba de cel informațional, fie că este vorba de cel emoțional. Profesorul are marea șansă de a fi model, nu pentru unul , ci pentru sutele de copii pe care-i formează, dar pentru aceasta, prestația sa, atutudinea sa, gesturile și cuvintele sale, dialogul său cu elevii trebuie să corespundă exigențelor.
Scopul final al educației promovate în școală nu este nici BAC-ul, nici cariera, în sensul strict al învățării unei meserii/ocupații, ci reușita personală, modul cum elevul, urmare a educației primite în școală, se integrează în societate dezvoltându-și calitățile personale și contribuie, prin aceasta, la mai binele semenilor săi, modul cum acesta își construiește viața și cariera în acord cu sine însuși obtinând echilibrul între pontențialități și realizări, între ceea ce este și ceea ce ar putea fi. În toate acestea, un rol important îl joacă profesorul-educator.
Prin prezentarea acestui instrument posibil de evaluare a activității cadrului didactic, văzut prin prisma beneficiarilor direcți ai activității sale – elevii, nu dorim a absolutiza intr-un sens sau altul posibilitățiile de apreciere pe care le oferă datele obținute despre diferitele aspect ale activității la clasă ale cadrului didactic.