Fisierele autocorective

FIȘIERUL AUTOCORECTIV,
INSTRUMENT AL PEDAGOGIEI FREINET

Cel mai important aspect al instruirii active îl constituie faptul
că elevii devin coparticipanţi la propria lor instruire şi
educare. Pe acest principiu se bazează și alternativa de predare
Freinet practicată la Școala Gimnazială Nr. 11, unde elevul este
un actor, participant activ la propria formare, pregătit să-și
însușească cunoștințele prin efort propriu, mobilizat în
raport cu sarcinilede învățare date. Freinet este ,,o pedagogie
care responsabilizează la maxim și îi învață pe copii
respectul față de alții'' (Denise Lelouard Fouquer-corespondenta
sectorului internațional al Institutului Cooperativ al Școlii
Moderne din Franța)
Tehnicile folosite în cadrul pedagogiei Freinet sunt: jurnalul
scolar, corespondența școlară, ancheta documentară, exprimarea
plastică, exprimarea corporală, creația manuală, exprimarea
dramatică, textul liber și ieșirea școlară. Instrumentele
pedagogiei Freinet sunt: fișiere autocorective, fișiere
documentare, planul de muncă individual, brevetul, autoevaluarea,
evaluarea. Fiecare dintre ele poate fi aplicată cu succes în
cadrul învăţământului modern, contemporan, ele răspunzând
cerinţelor actuale.
Dintre ele voi prezenta în continuare folosirea fişierului
autocorectiv în actul educativ deoarece am constatat că folosirea
sa aduce numeroase beneficii:

 permite individualizare şi personalizare;
 implică activ elevul în propria formare;
 formează capacităţi autoevaluative, oferind elevului
informaţii despre evoluţia învăţării şi structurând
încrederea în sine;
 respectă ritmurile individuale de muncă;
 oferă copilului libertate de alegere;
 asigură posibilitatea atingerii performanţei aşteptate;
 contribuie la cristalizarea autonomiei;
 permite fixarea şi consolidarea capacităţilor,deprinderilor,
cunoştinţelor;
 favorizează aprofundarea unei noţiuni, dar şi remedierea unor
lacune;
 îl educă pe elev în spiritul responsabilităţii;
 permite educatorului să îşi canalizeze activitatea în
ajutorarea elevului / elevilor aflaţi în dificultate;
Ce presupune fişierul autocorectiv?

În primul rând stabilirea obiectivului de atins prin utilizarea
sa. Urmează elaborarea fişelor-întrebare ce conţin sarcinile de
rezolvat pentru atingerea obiectivului, grupate pe categorii de
dificultate (mai multe variante/categorie). Pentru fiecare
fişă-întrebare se va realiza fişa-răspuns aferentă, care va
conţine rezolvarea şi soluţia sarcinii fişei-întrebare, la care
elevul va apela la finalizarea activităţii individuale pentru
autocorectare şi autoevaluare. Fişierul autocorectiv va mai
cuprinde şi fişe-test întocmite şi păstrate de dascăl,
folosite pentru controlul achiziţiilor elevului pe măsură ce
avansează în parcurgerea sarcinilor, precum şi fişe-supliment la
care să apeleze elevul în cazul constatării unor lacune/
neclarităţi.
Elevii vor fi obişnuiţi cu utilizarea fişierului. În primă
fază pot fi folosite doar fişe cu grad mic de dificultate, cu
sarcini scurte. Elevul va primi o fişă numerotată, o rezolvă,
notându-şi codul fişei, apoi se va autocorecta apelând la
fişa-răspuns echivalentă. În timpul acordat activităţii,
fiecare elev va lucra în ritm propriu cât mai multe fişe. Va
consemna într-un plan individual sub forma unui tabel evoluţia
proprie, marcând numărul fişelor-problemă parcurse. Când
consideră că a atins nivelul aşteptat, va solicita spre rezolvare
fişele-test. Pe baza evoluţiei constatate îşi poate propune
obiective de atins în viitor, îşi poate impune propriile
standarde, expectanţe. Important e ca educatorul să dea dovadă de
tact în întocmirea fişelor: acestea nu vor fi nici prea lungi,
nici exagerat de dificile ca interesul şi motivaţia elevului să
scadă, iar încrederea în sine să fie spulberată.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea fişierului autocorectiv, am
constatatcă se pretează la orice clasă aciclului primar şi la
majoritatea disciplinelor. Programa şcolară conţine o serie de
obiective ce pot fi atinse apelând la munca cu fişierul
autocorectiv. Prezint în continuare câteva exemple de posibile
sarcini pentru fişe autocorective, specificând că de
ingeniozitatea şi disponibilitatea educatorului depinde
îmbunătăţirea şi diversificarea acestora.
Fişele autocorective pot fi folosite de la debutul ciclului
primar. Aplicarea acestui procedeu încă din clasa pregătitoare
îi va obişnui pe elevi să emită propriile judecăţi evaluative
concomitent cu aprecierile şi întăririle exterioare şi să
câştige astfel siguranţă şi independenţă în acţiune. Prin
acest procedeu se va urmări exersarea, fixarea, întărirea
achiziţiilor elevilor. Aceştia vor fi iniţiaţi în utilizarea
fişierului autocorectiv prin fişe scurte, cu sarcini de genul
următoarelor:
Comunicare în limba română:
- stabilirea numărului de silabe ale unui cuvânt (fişa conţine
ilustraţii şi reprezentarea grafică a cuvântului şi silabelor
sale, elevii tăind ilustraţia nepotrivită ori însemnând-o pe
cea corectă);
- despărţirea în silabe a unor cuvinte (reprezentând simbolic
sub fiecare ilustraţie silabele);
- identificarea prezenţei unui sunet în cuvânt şi marcarea
poziţiei sale;
- citirea şi asocierea cuvântului scris cu imaginea potrivită /
asocierea dintre imagine şi unul dintre multiplele cuvinte
asemănătoare date;
- completarea de cuvinte cu silabele, literele, grupurile de litere
lipsă;
- verificarea înţelegerii mesajului citit poate fi realizată prin
fişa care solicită citirea unei propoziţii şi extragerea din ea
a unei informaţii (de exemplu: fişa conţine fotografii ale unor
fiinţe având ceva distinctiv şi propoziţii aferente despre unele
din aceste persoane. Elevul va asocia propoziţia citită cu
imaginea corespunzătoare, scriind sub aceasta numele persoanei,
dedus din înţelegerea propoziţiilor citite);
- aprecierea valorii de adevăr a unor propoziţii citite;
- ordonarea logică a cuvintelor într-o propoziţie (începând cu
propoziţii scurte de 3-4 cuvinte);
- scrierea după autodictare, în sensul că fişa conţine
ilustraţii şi elevul scrie sub imagine cuvântul;
Matematică și explorarea mediului:
- exerciţii de numărare a unor obiecte şi de stabilire a
cardinalului mulţimii;
- exerciţii de completare cu elemente a unor mulţimi, conform
cardinalului dat;
- realizarea de corespondenţe între elementele a două mulţimi
şi emiterea de concluzii: „mai multe elemente” ( ) , „mai
puţine elemente” ( ), „tot atâtea elemente” ( );
- exerciţii de compunere şi de descompunere a unor numere cu
sprijin sau nu în obiecte / utilizând sau nu mulţimi desenate;
- rezolvare de probleme iniţial ilustrate;
- completare de şiruri numerice, crescător şi descrescător, din
1 în 1 şi din 2 în 2;
- compararea şi ordonarea crescătoare şi descrescătoare a unor
numere;
- selectarea dintr-o serie de imagini a celor care corespund unui
criteriu (exemplu: sunt animale domestice/sunt pomi fructiferi/sunt
fenomene ale naturii ce se petrec în anotimpul ...);
- corectarea unor erori care nu corespund realităţii: eliminarea
dintr-un şir a elementului nepotrivit (exemplu: ilustraţia unui
anotimp ce conţine elemente distinctive ale altui anotimp);
- ordonarea în succesiune logică a unui şir de evenimente
(exemplu: ilustraţii cu momentele zilei şcolarului, fotografii
vizând etape din ciclul de viaţă al plantei) sau grupări de
elemente;
- realizarea corelaţiei între elemente (de exemplu: animalul
domestic –foloasele aduse omului);
Având în vedere multiplele avantaje ale acestui instrument şi
variatele tipuri de activităţi ce pot fi realizate încă din
clasa pregătitoare prin utilizarea fişierelor autocorective, un
dascăl inventiv va putea să găsească numeroase utilizări ale
acestui instrument şi în celelalte clase, unde obiectivele de
învăţare se lărgesc considerabil, impunând o varietate de
sarcini de formulat. Apariţia celorlalte discipline permite
extinderea utilizării muncii cu fişierul autocorectiv.
La geografie, fişierul autocorectiv poate presupune exersarea
componentelor:
- orientarea în spaţiul local şi apropiat (recunoaşterea
obiectivelor locale, amplasarea lor pe harta/planul orizontului
local);
- completare de hărţi mute cu elementele specificate;
- precizarea, folosind harta, a limitelor unei mari unităţi de
relief;
- completare de enunţuri lacunare cu date geografice având sprijin
(alegând dintre variantele furnizate pe cele corecte ori
documentându-se) sau fără sprijin (bazându-se pe cunoştinţele
proprii şi experienţă);
Sugestii de posibile sarcini pentru fişierul autocorectiv la
istorie:
- completare de enunţuri lacunare cu date istorice deduse studiind
materialul furnizat;
- completare de axe ale timpului cu evenimente istorice;
- realizarea de corelaţii eveniment –timp istoric
–personalitate implicată;
- extragere, înregistrare de date în tabel;
- aprecierea valorii de adevăr a afirmaţiilor cu caracter istoric.

Am prezentat succint doar câteva sugestii de situaţii în care
poate fi utilizat fişierul autocorectiv. Deşi acest instrument
presupune efort susţinut din partea dascălului pentru realizarea
materialului, beneficiile şi satisfacţiile ce le aduce folosirea
sa sunt net superioare, meritând investiţia de timp, materiale,
muncă şi inventivitate.

Bibliografie:
Rădulescu, M., Pedagogia Freinet. Un demers inovator, Editura
Polirom, Iaşi, 1999

prof. OSVALD GABRIELA
Școala Gimnazială Nr. 11, Oradea