Festivalul Altfel, Cluj-Napoca

Mai 2017. În Cluj-Napoca se desfășoară a treia ediție a Festivalului Altfel, în Iași este prima încercare.

“Încă un eveniment pompos, de imagine” ar spune probabil cârcotașii. Ei bine, nu este așa. Chiar este ALTFEL. Am fost, am văzut și susțin cu convingere.

Pe site-ul www.manutepricepute.ro ajungem deseori căutând idei de activități ALTFEL pe care să le facem împreună cu fetița noastră. Într-o zi a apărut pe site un norișor vesel care ne invita să facem “primul pas pentru o educație … Altfel“. Am răspuns provocării și am aruncat o privire pe www.festivalulaltfel.ro. O privire a fost doar la început pentru că erau atât de multe idei interesante încât, câteva ore bune nu am putut părăsi site-ul. Citeam și în mintea mea deja se fixa clar o idee – vom merge la Cluj, la Festivalul Altfel.

Am ajuns sâmbătă, a treia zi de festival. Se desfășuraseră deja o mulțime de ateliere interesante pentru copii și elevi, de la grădiniță până la liceu. Urmau altele, în week-end fiind în centrul atenției familia, părinții și profesorii. La Casino, Parcul Central, Casa de Cultură a Studenților și Bastionul Croitorilor se trăgea cu arcul, se juca teatru, se picta pe diverse materiale, se făceau exerciții pentru o poziție corectă și aliniament postural, se dansa, se modelau diverse, se dialoga și mi-ar mai trebui multe rânduri să le enumăr pe toate. Le puteți vedea cu detalii pe http://festivalulaltfel.ro/ateliere/cluj/.

Părea că undeva, CINEVA are o baghetă magică și pune totul în mișcare. Știam sau bănuiam că acel CINEVA este Carmen Deac. Schimbasem câteva cuvinte prin email și avusesem o scurtă convorbire telefonică. Suficient pentru a-mi da seama că este un OM minunat, un om care iubește oamenii și face ceea ce face din toată inima, fără a lăsa să se vadă din exterior câtă muncă și cât de greu este uneori. Nu a fost complicat să ne găsim – era omul care era pretutindeni, purta tricoul organizatorilor/voluntarilor și avea în piept un ecuson pe care scria simplu – Carmen. O văzusem și la o emisiune TV iar tonalitatea vocii era deja inconfundabilă. Ne-am prezentat și parcă ne știam de-o viață.

Au urmat atelierele celor de la COGNITROM; am întâlnit acolo alți oameni deosebiți ai Clujului.

Cu Monica Buta am dialogat despre “Ce înseamnă școala, dincolo de note și teme“, Julia Avram ne-a ajutat să înțelegem ce ar trebui să facem atunci “Când copiii buni fac lucruri rele” iar cu Larisa Calo am povestit despre ce este important atunci când un copil își alege o orientare profesională și care sunt instrumentele oferite de COGNITROM pentru a facilita acest lucru.

Școală, teme, note – sunt cuvinte care se aud adesea în orice familie care are copii de vârstă școlară. “Ce calificativ/notă ai luat astăzi? Dar Gigel cât a luat? El a luat 10? Și tu de ce nu te-ai străduit mai mult, să iei 10, cum a luat Gigel? Nu vrei, că dacă ai vrea și ai munci mai mult, ai putea!” sau “Nu ți-ai terminat temele până la ora asta? Ești pedepsit – mâine nu mai primești telefonul!” sau “Face numai ce vrea. Ne manipulează cum vrea el!” sau “Hai, fă și tu un efort! Dacă iei premiul I anul ăsta, îți luăm bicicletă nouă!”

Vă sună cunoscut? Etichetări, recompense, pedepse. Oare au efect pe termen lung? Nu cumva comportamentul “rău” al copilului este doar un semnal de alarmă care ar trebui să atragă atenția că undeva este un “incendiu”? Orice copil, dacă ar putea, ar face lucruri “bune”. Dacă nu le face, sau dimpotrivă, face “lucruri rele”, înseamnă că îi lipsesc niște competențe pe care nu le-a învățat încă sau așteptările sunt prea mari raportat la competențele pe care le-a dobândit până acum. Pedeapsa sau recompensa rezolvă problema pe termen lung? Oare copilul care înțelege și respectă regulile, dar le încalcă pentru că nu poate rezista presiunii grupului și este pedepsit pentru asta, va putea lua o decizie mai bună data viitoare când “gașca” va veni și va zice “hai să facem așa”? Oare o recompensă dată pentru un comportament “bun” îi va transmite copilulului că este iubit și apreciat pentru ceea ce este el? Oare o etichetă pusă în mod repetat îl va “ambiționa” să demonstreze că nu i se potrivește?

Las întrebările deschise și știu că, dacă ne iubim cu adevărat copiii, nu ne vom baza doar pe modelele mentale cu care suntem obișnuiți, ci vom învăța să răspundem informându-ne sau cerînd ajutor celor care știu – psihologi, psihoterapeuți. Sunt mult mai aproape de noi decât credem și chiar știu ce e de făcut atunci când noi nu mai știm. Personal am cunoscut de aproape câțiva oameni din acest domeniu, din oraș și din țară, și nu pot decât să-mi exprim admirația și respectul pentru ceea ce fac, dorindu-mi să învăț cât mai mult de la ei.

Orientarea în carieră a rămas la final, dar doar pentru că așa a fost ordinea prezentării. Dialogul cu Larisa a fost atât de cald, interesant și constructiv! Ne-a povestit despre activitatea sa practică, despre etapele pe care le parcurge atunci când cineva vine să fie ajutat să se orienteze în mod conștient către o carieră care să i se potrivească, atât din punct de vedere al abilităților personale, dar și din punct de vedere emoțional. Ne-a prezentat situații în care practicarea unui hobby genera tendința de a alege o carieră în domeniul respectiv, dar o analiză a situației a concluzionat că se potrivește mai bine altceva; alteori, dimpotrivă, exersarea unei pasiuni a dus la performanțe suficient de însemnate astfel încât acea pasiune să se transforme în carieră. Uneori abilitățile sunt foarte bine dezvoltate pentru un anumit domeniu, dar din punct de vedere emoțional, acel domeniu nu prezintă nicio provocare; sau invers – domeniul pare extrem de interesant, dar abilitățile noatre nu sunt încă suficient de dezvoltate pentru a performa ușor de la început în acel domeniu. Cum luăm decizia în astfel de situații? Mult mai ușor și conștient dacă ne bazăm pe ajutorul unui specialist în orientarea în carieră.

Cum lucrează Larisa cu părinții sau elevii de gimnaziu și liceu? Se poate povesti, dar în mare parte, pe lângă știință, este și artă, cele două fiind îmbinate cu măiestrie de OMUL pasionat de ceea ce face.

Si daca nu putem ajunge la Cluj, putem apela la Cognitrom Career Planner (CCP); se poate folosi direct online, sau școala o poate cumpăra și instala în rețeaua proprie, putând fi folosită cu sprijinul psihologului școlii.

În concluzie, mulțumim Carmen Deac, mulțumim COGNITROM, mulțumim Cluj pentru experiența extraordinară pe care ne-ați oferit-o!

Autor: prof. Cătălina Enescu, Liceul Teoretic "Ion Cantacuzino", Pitești