CERCETARE PRIVIND PREDAREA INTEGRATĂ ȘI EDUCAȚIA LIMBAJULUI ÎN CLASA PREGĂTITOARE

Ideea acestei cercetări pedagogice mi-a venit în momentul în care
am vizitat Școala și Grădinița Questfield, din București
(Pipera), în care valorile declarate și care apar în Planul de
Dezvoltare Instituțională sunt:
- educația timpurie;
- bilingvismul;
- literația;
- alternativele educaționale și metodele modern de predare.
Am fost curioasă în ce sens LITERAȚIA este o valoare cu rol de
principiu în învățământul preuniversitar și am cerut mai
multe amănunte de la conducerea instituției, mai ales că nici nu
am găsit expliacația cuvântului în dicționar.
Directoarea instituției mi-a explicat faptul că acest substantiv
este provenit din cuvântul englezesc ”literacy”, care
înseamnă alfabetizare, culturalizare, deprinderea de folosire a
cărților de citit.
Mi s-a dat următorul exemplu: la instituția respectivă nu se
prezintă o singură variantă a unei povești, ci se citesc, în
zile diferite, toate variantele aceleiași povești.
În felul acesta am hotărât să experimentez cum ar putea să îi
ajute acest principiu și pe copiii de la clasa pregătitoare A, de
la o școală privată.
Am decis să experimentez ideea citirii tuturor variantelor unei
povești la una dintre clase (”Clasa Albinuțelor”, cu 11 copii
cu frecvență zilnică), iar grupa martor (sau de referință) este
clasa paralelă, respectiv Clasa Buburuzelor, cu 15 copii cu
prezență zilnică.
Ambele grupe au implementat timp de trei săptămâni proiectul
tematic interdisciplinar ”În lumea poveștilor”, în prima
săptămână la ambele grupe discutându-se despre povestea
”Cenușăreasa”.
Profesorul Ioan Jinga spunea: „Cercetarea ştiinţifică a
reprezentat dintotdeauna o sursă extrem de importantă de
dezvoltare a gândirii şi practicii creatoare, de progres în
cunoaştere şi de soluţionare a multor probleme ale practicii
sociale.”
Concepută ca un demers sistematic, cercetarea
pedagogică parcurge în desfăşurarea sa mai multe etape, şi
anume :
a) Delimitarea problemei de cercetat ;
b) Precizarea obiectivelor cercetării ;
c) Formularea ipotezei de cercetare ;
d) Organizarea cercetării ;
e) Stabilirea metodologiei de cercetare şi prelucrarea a datelor ;
f) Prelucrarea şi interpretarea datelor ;
g) Elaborarea concluziilor cercetării ;
h) Valorificare cercetării.
Delimitarea problemei de cercetat presupune sesizarea apariţiei
unei probleme de investigat pentru care nu există încă o
explicaţie adecvată; formularea clară a problemei; documentarea
în domeniu. Problema trebuie să includă în mod necesar o doză
de incertitudine şi în acelaşi timp să stimuleze preocuparea
pentru descoperirea unei soluții.
Incertitudinea este următoarea: Oare sunt mai câștigați în
dezvoltarea limbajului cei care aud mai multe variante ale
aceleiași povești ori cei cărora li se fixează sistematic niște
noțiuni lingvistice?
Concomitent cu alegerea temei se procedează la
definirea obiectivelor, adică: De ce se întreprinde cercetarea ?
Ce îşi propune cercetarea?
Cercetarea își propune să dea răspuns la întrebarea care
reprezintă incertitudinea inițială.
Formularea ipotezei de cercetare presupune „o idee
provizorie- etimologic o supoziţie, în legătură cu problema
pedagogică luată în rezolvare” .

Ea implică întrebarea la care se caută răspuns prin cercetarea
ce urmează să se desfăşoare, de cele mai multe ori ca opţiune
între două sau mai multe posibilităţi de a răspunde la acea
întrebare.
Ipoteza de cercetare este aceea a diversității limbajului și a
îmbogățirii acestuia în situația în care copilului i se oferă
mai multe variante ale aceleiași povești.
Următoarea etapă „Organizarea cercetării”,
presupune stabilirea perioadei de cercetare (o lună
calendaristică, respectiv noiembrie 2016), precizarea locului
(Școala X), delimitarea eşantionului de subiecţi (11 elevi din
Clasa Albinuțelor pe care se experimentează acest concept)
cuprinşi în cercetare, fixarea grupului martor (15 elevi din Clasa
Buburuzelor), dacă cercetarea are un caracter experimental,
caracterizarea subiecţilor (elevi de 6 ani, CP discipline de
învăţământ vizate esenţial în cercetare (Comunicare în
Limba și Română) , baza materială care se asigură cercetării
(cărți cu povești, planșe, seturi de teatru cu păpușile
reprezentând personajele din povești, etc), alţi investigatori
implicaţi şi alte condiţii (învățătoarele claselor
respective, îngrijitoare, profesor logoped, bucătar).
Stabilirea metodologiei de cercetare şi prelucrare a
datelor presupune adoptarea unui complex de metode care să permită
strângerea unei cantităţi suficiente de date sau informaţii
concrete, obiective, a căror analiză şi interpretare ulterioară
să poată conduce la răspunsuri sau soluţii ştiinţifice, la
concluzii viabile. Metodele de măsurare, înregistrare sau
colectare a datelor pot fi: observaţia sistematică, experimentul
pedagogic, ancheta pe bază de chestionar sau interviu, analiza de
conţinut a produselor activităţii elevilor, probe şi teste,
studiul de caz, studiul documentelor şcolare, al documentelor de
arhivă, tehnici sociometrice etc.
Datele empirice colectate trebuie să fie ordonate,
clasificate, sistematizate, şi corelate în vederea deducerii unor
concluzii generale, parţiale sau finale. În acest scop se
utilizează procedee logice, matematico-statistice şi forme de
reprezentare grafică. Se întocmesc tabele cu rezultate, tabele
centralizate de date, se fac totalizări pe coloane, se exprimă
cifrele absolute în rapoarte, procente; se fac raportări la
scările de evaluare; se fac clasificări; se calculează media
aritmetică; coeficienţii de corelaţie, se întocmesc grafice,
diagrame de comparatie etc.
Elaborarea concluziilor cercetării presupune ca toate
concluziile să fie deduse din analiza datelor sau rezultatelor
obţinute.
Ultima etapă a cercetării, „Valorificarea
cercetării” reprezintă finalizarea întregii activităţi de
documentare şi cercetare, prin : redactarea raportului de
cercetare, în care sunt prezentate organizarea şi desfăşurarea
cercetării, cu accent pe concluziile desprinse în urma
interpretării datelor; comunicarea ştiinţifică, studiul sau
articol de publicat în revistele de specialitate.

Cercetarea propriu – zisă

Ambele grupe au început proiectul tematic ”În lumea basmelor”
cu prezentarea CITITĂ a poveștii ”Cenușăreasa”, de Frații
Grimm.
Au fost extrase cuvintele neînțelese de către copii și
explicate: cenușă (am ars două lemne în curte și copiii au
putut să pună mâna pe cenușa rezultată), condur (au modelat
condurul Cenușăresei din plastilină, l-au decorat pe planșă),
linte (copiii au numărat boabele de linte, dar au și mâncat
supa-cremă de linte), porumbiță (s-a discutat și despre alte
simboluri ale acestei păsări, coroborare cu ramura de măslin),
alun (copacul care produce alune – copiii le-au degustat în
prăjitură, au văzut frunzele de alun, le-au pipăit, le-au
desenat)
La Clasa Buburuzelor toată săptămâna s-a vorbit despre această
variantă a Cenușăresei, s-a dramatizat, s-a interpretat un
cântecel, etc.
La Clasa Albinuțelor învățătoarea le-a spus copiilor că
această poveste este foarte veche și în următoarele patru zile
din săptămână s-au prezentat următoarele variante ale
poveștii:
1. Varianta egipteană a lui Rhodopis, în care o seRvitoare
(”fata cu obrajii roșii”) a ajuns până la urmă să se
căsătorească cu un faRaon (s-au prezentat piramide din Egipt,
construite de faraoni); Doamna logoped a intervenit cu exerciţii de
pronunţie corectă a sunetului “R”.
2. Varianta chinezească a lui Ye Xian, o fată simplă, care este
ajutată de un pește și de puterile magice ale oaselui acestui
pește (schelet). Aici copiii au aflat că dacă mănâncă și ei
pește, vor crește voinici și deștepți.
3. Varianta japoneză a lui Chujo-hime, în care fata fuge de la
mama vitregă cu ajutorul unei călugărițe și rămâne la o
mânăstire, în Podișul Tibet. S-a discutat despre viața la
mânăstire, despre activitățile călugărițelor, în general,
iar Tibetul a fost arătat la videoproiector, ca un loc foarte
îndepărat.
4. Varianta europeană a lui Charles Perrault, în care condurul era
de sticlă, în locul porumbițelor era o zână, a apărut în
poveste și dovleacul (în ziua când au mâncat și plăcinta cu
dovleac)

Evident că la fiecare grupă s-au realizat activități integrate
și de matematică, de muzică, arte vizuale și abilități
practice (construim soba Cenușăresei, gătim lintea culeasă de
Cenușăreasa, etc).
Vineri am aplicat interviuri individuale copiilor și rezultatele
îmbogățirii vocabularului, în acea săptămână, au fost
următoarele:
1. Clasa Bucuruzelor (grupa martor)
Din cei 15 copii, 10 și-au amintit toate cele 5 cuvinte noi (ce
înseamnă și în ce context au fost folosite) și 5 copii și-au
amintit doar 4 cuvinte noi (ce înseamnă și în ce context au fost
folosite).
2. Clasa Albinuțelor (clasa asupra căreia s-a aplicat
experimentul)
Din cei 11 copii care au avut în vocabular 15 cuvinte noi (ce
înseamnă și în ce context au fost folosite):
- 3 copii au reținut 15 cuvinte noi (ce înseamnă și în ce
context au fost folosite);
- 5 copii au reținut 14 cuvinte noi (ce înseamnă și în ce
context au fost folosite);
- 2 copii au reținut 12 cuvinte noi (ce înseamnă și în ce
context au fost folosite)
- 1 copil a reținut 9 cuvinte noi (ce înseamnă și în ce context
au fost folosite)

Concluzia experimentului este, fără tăgadă, că un limbaj mai
variat și mai bogat din partea educatorului înseamnă, fără
îndoială, un limbaj mai bogat pentru elevul de clasă
pregătitoare.
Și, ca să lămuresc și de ce învățătoarele AU CITIT
poveștile și nu le-au spus din memorie, răspunsul privește
dezvoltarea psihică a copilului de clasă pregătitoare, care este
la vârsta imitației și căruia trebuie să i se cultive respectul
față de CARTE.

Notă: Denumirea ”Casa Buburuzelor” și ”Clasa Albinuțelor”
este dată celor două clase, ca să se păstreze
confidențialitatea.